– între Hristos și preferințele noastre politice –
„Liderii creștini care au făcut campanie pentru Călin Georgescu, știind exact ce erezii predică acesta, L-au trădat pe Cristos. Pot sta cât vor cu eșarfa tricoloră la gât și cu crucea sau Biblia în mână. Doar adevărul ne face liberi.”
— afirmația unui pastor cunoscut, postată pe rețelele sociale, a generat reacții puternice în rândul comunității creștine.
Aceste cuvinte, grele și acuzatoare, pun în discuție nu doar o alegere politică, ci însăși relația dintre credință, conștiință și libertatea opiniei. Poate un vot să devină o trădare a lui Cristos? Este campania electorală o scenă de judecată spirituală? Sau confundăm, în plină epocă a polarizării, diferențele de opinie cu lepădarea de credință?
S-au încheiat alegerile, dar ecourile lor continuă să zguduie comunitățile creștine. Nu pentru că unii au câștigat și alții au pierdut, ci pentru că unii lideri spirituali au decis să transforme votul într-un test de credință.
Pe rețelele sociale au apărut pastori care, în numele Adevărului, declară că cei care au votat cu un anumit candidat L-au trădat pe Hristos. Nu pentru că acel candidat ar fi negat divinitatea sau ar fi atacat Biserica, ci pentru că viziunile lui nu corespund unei anumite tabere politice.
Dar de când a devenit Hristos membru al unui partid?
Hristos nu a venit să aducă voturi, ci viață. El nu a cerut adeziune la o doctrină politică, ci o inimă curată. A-i învinui pe creștini că L-ar fi trădat pe Hristos pentru că nu au votat „cum trebuie” nu este o chemare la trezire, ci un act de manipulare spirituală.
Trădarea de Hristos nu înseamnă o opțiune electorală, ci o lepădare de adevăr, de milă, de dragoste. Nu votul face din tine un ucenic, ci roadele tale. Oare am uitat că Hristos a stat la masă cu vameșii și păcătoșii, dar a fost aspru cu cei care se considerau mai drepți decât toți?
Când pastorii folosesc Biblia ca să justifice partizanatul, când aruncă etichete grele pe cei care gândesc diferit, își pierd nu doar credibilitatea, ci și duhul Evangheliei. Avertismentul profetic este una, propaganda e alta.
În loc să fie păstori care adună, unii devin arbitri care exclud. În loc să fie făcători de pace, devin judecători nemiloși, cu o „dreptate” doar de ei înțeleasă. Dar Scriptura ne amintește: „Judecata este fără milă pentru cel ce n-a arătat milă” (Iacov 2:13).
România are nevoie de lideri dedicați, dar și de biserici care să nu confunde altarul cu tribuna electorală. Pastorii pot avea opinii. Pot vota. Pot vorbi. Dar atunci când o fac în numele lui Hristos, trebuie să-și amintească: cuvântul lor poate zidi, dar poate și zdrobi.
Iar noi, credincioșii de rând, nu ne măsurăm credința în funcție de cine ne-a plăcut pe buletinul de vot, ci în funcție de cine ne-a transformat inima.
În final, rămâne o întrebare simplă și profundă: Cine este omul lui Dumnezeu? Cel care consideră că a votat corect sau cel care iubește curat?
Afirmația unui pastor cunoscut a fost punctul de plecare al acestei reflecții.
Opinia exprimată aici este strict personală.
Articol semnat: L.G.Janik